Passion and Desire [+18] by Ursuletz18 & MoonFighter

Deci , va spun inca de la inceput ca acest fic nu imi apartine.Este o poveste scrisa de doua persoane , Ursuletz18 si MoonFighter , postata pe un forum (nu dau numele , pentru ca nu vreau sa para reclama mascata.
Asa cum zice si titlul , este o poveste +18 , adica o cititi pe proprie raspundere ! (stiu ca nimeni de aici nu are mai mult de 16 ani).
Lectura placuta !


Capitolul 1



„ Sex...”

O tânără şatenă, cu ochii de culoarea cerului întunecat, se plimba prin camera decorată foarte feminin, culorile fiind calde şi armonioase, făcând trimitere la caracterul stăpânei sale. Cu o ţigaretă în mâna sa dreaptă, cu unghiile lungi, de culoarea pasiunii, tânăra inhală un prelung fum al viciului ei.
Apoi cu privirea sclipindu-i senzual, îşi continuă gândurile acaparate de tensiunea sexuală.

„ Asta am făcut toată viaţa...mi-am câştigat existenţa din sex. Trupul meu e un altar al dorinţei pentru mulţi dintre bărbaţi, dar puţini ajung să-l atingă. Acest lucru, cred, că ar fi denumit de societate, prostituată de lux. Da, asta eram şi asta continui să fiu. Îmi place... îmi place să simt că urc pe culmi ce nu le-am experimentat, îmi place să simt plăcerea explodând în mine... îmi place să fac sex. Pentru mulţi, acest lucru reprezintă un lucru tabu... sau chiar o boală. Probabil nu au gustat prea mult din acest drog... odată ce te laşi cuprins în valurile acestei pasiuni nestăvilite, cu greu scapi... uneori, niciodată... La fel ca mine...”

Îmbrăcată într-un neglije alb şi cu tocuri în picioare, şatena se îndreptă spre patul acoperit de o cuvertură roşie şi în mijlocul căruia stătea, ca un nud perfect, un bărbat în floarea vârstei. Acesta o privea cu poftă în priviri... dar ea continua să-l aţâţe... să-l lase să tot aştepte...

„ Mai întâi mă joc... îl las să fiarbă. Ador să vad cum dorinţa lui pentru mine creşte cu fiecare moment... ador să-l văd suferind din cauză că nu mă are. Da, sunt un pic sadică... dar e un sadism ce încântă şi cărora le place. În fond, au şi de ce... după o noapte cu mine, vor veni alergând ca nişte căţeluşi pentru o alta. Lucru care, din păcate pentru ei, nu se va întâmpla. ”

Un surâs apăru pe chipul frumos al tinerei. Era ca toţi ceilalţi.

„ E exact la fel... dorinţa sa nu e capabilă să o împlinească pe a mea. Ca de obicei, voi mima un orgasm şi mă voi preface satisfăcută. Şi ca de obicei, voi căuta şi mai mult... voi dori şi mai mult. Pentru că încă nu mi-am pierdut speranţa că undeva există şi bărbatul ce mă va face să tremur în braţele lui... şi să îl doresc şi a doua zi. ”

*

Într-o altă cameră... în alt oraş…

Două trupuri transpirate se iubeau pe cearşafurile motolite şi murdare de pasiune. Mâinile lor se împreunau în ritmul sexului frenetic, adăugându-se şi gâfâielile lor din ce în ce mai dese. Totul parcă ardea în jurul lor, plăcerea se îmbina cu instinctul dorinţei... totul era doar sex.
Bărbatul stătea deasupra fetei, pe a cărei chip broboane de transpiraţie se adunaseră, iar zâmbetul satisfăcut de pe chipul ei mângâia orgoliul lui, însă el dorea mai mult.
Şi cu un impuls sălbatic, o posedă din nou, pătrunzând-o şi cunoscând-o până în cele mai intime secrete. Şi la auzul ţipătului ei de plăcere, satisfacţia lui era deplină.

„ Sex... asta am căutat mereu la femei. Nu a fost niciuna care să nu fie mulţumită de mine... toate au vrut mai mult şi uneori am fost nevoit să le refuz.
Dar simt că înăuntrul meu e încă ceva ce nu a fost pe deplin satisfăcut... dorinţa mea sexuală e mai mare ca a femeilor pe care le-am întâlnit. Toate erau deja la al cincilea orgasm, când eu nici măcar nu am început „treaba serioasă”. Şi, sincer, acest lucru mi se pare destul de frustrant... chiar nu e nimeni ce îmi poate dărui un joc înainte de marele moment?!
Poate că există undeva acea femeie... poate că nu...
Dar nu mă resemnez. Nu încă. ”

Cu zâmbet maliţios pe chipul său dur, bărbatul îşi îndeplini cea din ultimă treabă... o lăsă singură şi fără vlagă în patul mare pe femeia ce încă plutea pe culmile plăcerii.
Cu o nonşalanţă, se duse gol până în balcon şi îşi aprinse o ţigară, trăgând cu nesaţ din ea. Gândurile lui erau acum departe... la femeia ce avea să-i îndeplinească adevărata sa dorinţă sexuală.

„ Fiind băiat... aveam un rol. Poate era doar unul ce trebuia să-l manifest în cadrul unei căsătorii, dar o dată ce am gustat din acest fruct interzis, numai de căsătorie sau de o regulă a societăţii nu mă interesa pe mine. Aşa că am continuat să-mi perfecţionez această tehnică cu diferite femei... virgine, timide, prostituate, căsătorite, logodite şi chiar iubite ale prietenilor mei.
Dar niciuna nu s-a ridicat la nivelul meu... doar o atingere de a mea le făcea să se topească. Iar eu doream pe cineva la fel ca mine! Cu o poftă crescândă şi devoratoare... fără limite şi care să-mi pună trupul pe jar... şi totodată să mă satisfacă.
Dar ce femeie voi găsi astfel? Probabil îmi vor trebui secole... ”

Privind spre cerul înnourat, bărbatul aruncă leneş ţigara peste balcon şi intră din nou în apartament, fiind dornic de o nouă partidă... Dar din păcate, femeia adormise.

*

Părul de culoarea alunei era răsfirat pe perna de culoare crem şi un trup subţire se profila uşor pe sub cearşaful cu care era învelită tânăra. Aceasta deschise leneş ochii la auzul soneriei ceasului şi apoi cu un căscat se ridică în şezut. Se dădu jos din pat alene, fără să se grăbească, după care se îndreptă spre bucătărie pentru un pahar de lapte.

Noaptea trecuse din nou mult prea repede pentru ea. Încă se simţea nesatisfăcută şi orice ar fi făcut nu putea să îşi înfrâneze această dorinţă animalică. Vroia mai mult, cu fiecare secundă care trecea simţea că tot nu este de ajuns. Şi oare vroia prea mult? Nu... tot ce îşi dorea era un bărbat care să fie în stare să ghicească ce vrea, să o facă să se simtă ca în rai, să nu mai fie nevoită să mimeze plăcerea, ci să o simtă cu adevarat.

Dar acum nu era timpul pentru a se gândi la bărbaţi, pentru asta era noaptea... deşi părea să o înşele de fiecare dată. Mereu avea parte de un incapabil... Dar acum era timpul să plece la muncă, lumea aprecia ce făcea şi dorea să fie cât mai devreme pentru a-i servi. Deşi noaptea ea era un obiect sexual, ziua era o simplă scriitoare, care muncea la o bibliotecă din centrul oraşului. Cărţile... erau hobby-ul ei. Să le dea viaţă era tot ce dorea. Şi cititorii ei erau aceia care o ajutau în îndeplinirea scopului ei. Era mândră de ce făcea, atât ziua cât şi noaptea. Şi nicidecum nu regreta.

Ieşi grăbită din bucătărie când auzi soneria telefonului său. Dupa câteva minute în care îl căută disperată, îl găsi în cele din urmă zăcând pe podeaua camerei sale. Îl ridică cu mâna sa stângă şi apoi îl puse la ureche, răspunzând fără să trădeze nicio emoţie.

- Alo? ... Ce s-a întâmplat, Marie? … Cum? Un jaf? … Bine, vin imediat.

Tânăra năvăli în camera sa, căutându-şi nişte haine cu care ar putea să iasă din casă, având în vedere că era îmbrăcată doar cu costumul Evei, aşa cum îi plăcea ei de obicei să stea când era singură sau, de ce nu, în compania unui bărbat. Îşi alese un costum închis la culoare, potrivit pentru slujba sa din timpul zilei şi apoi ieşi din apartament, grăbindu-se spre biblioteca unde lucra.

" Cum a putut să se întâmple aşa ceva? Un jaf?! E o bibliotecă, pentru numele lui Dumnezeu! Dar... stai! Off, la naiba! Din cauza strângerii ăleia de fonduri! Dar cât de proşti pot fi? Nu se gândesc că aş lua banii acasă? Sau poate... cărţile mele! Poate vor să-mi ia cărţile şi să le vândă! Doamne, o scriitoare în ziua de azi, nu mai poate sta liniştită! Până şi în biblioteca ei este asaltată! Nu este de ajuns că aproape mă omoară la autografe, îmi prădează şi scumpa bibliotecă! Sper să nu fi luat nimic... că altfel fac pe dracu` în patru şi am să-i fac să plătească!"

Ajunse mult mai repede la bibliotecă, gonind pe străzile aglomerate ale Londrei. Coborî din maşină şi urcă treptele clădirii. Nu mai avea răbdare să mai aştepte şi liftul care îi lua atât de mult din timpul ei preţios. Deschise uşa biroului ei cu putere, trântind-o cu putere de perete şi intră în încăpere începând să pună întrebări în încercarea sa de a afla cât mai multe detalii despre ce se întâmplase cu scumpele ei cărţi.

- Ce s-a întâmplat?
- A avut loc un jaf, domnişoară.
- Asta am înţeles, replică ea cu furie în ochi.

Se opri pentru un moment ca să îşi mai tragă răsuflarea şi, profitând de această pauză, îşi roti privirea prin încăpere, observând persoanele care se aflau în biroul ei. Marie, secretara ei, era în mijocul a trei poliţişti, fiecare cu câte un carneţel în mână, notând numai lucruri neînsemnate, după părerea tinerei.
Mai rasuflă încă o dată şi apoi se îndreptă spre biroul ei, aşezându-se pe scaunul imens din piele. Cele patru persoane o priveau acum în ochi, fiecare aşteptând ca aceasta să îşi continue ideea. Toţi ştiau că şatena încă mai avea multe de spus.

- Vreau mai multe detalii, continuă aceasta. Ce s-a furat? Cine a fost? Cine a îndrăznit să se atingă de biblioteca mea?
- Se pare că aseară au intrat trei hoţi, se grăbi unul din poliţişti să îi răspundă. Au furat toţi banii strânşi din vânzarea cărţilor şi mai mult de jumătate din cărţile care au mai rămas. Încă nu ştim cine sunt sau cum au reuşit acest lucru fără să îi vadă nimeni.
- Nu se poate… acei bani erau o donaţie pentru copiii orfani! ţipă tânăra. Vreau să ştiu cine sunt cei trei! ordonă aceasta.
- Stai, nu te impacienta, spuse cu o voce slabă, asistenta sa, Marie.
- Cum pot să stau calmă? Acei bani erau pentru orfani şi nenorociţii ăia s-au gândit să-i fure!! Bine că am luat o parte din bani acasă, adăugă ea oftând.
- Deci nu au reuşit să-i ia pe toţi? interveni unul dintre poliţişti.
- Nu, şi asta trebuie să-i mulţumesc precauţiei mele, dar din păcate, nu i-am luat pe toţi, pentru că nu m-am riscat să merg cu o sumă mare la mine, aşa că nu am luat decât trei sferturi din total. Dar ce nu înţeleg eu, e cum naiba au putut trece de sistemul de securitate?! întrebă ea, focul reapărând în ochii ei.
- Acest lucru încercăm să rezolvăm, răspunse primul poliţist.
- Sper că veţi rezolva cât mai repede şi să nu vă mişcaţi cu viteza melcului, veni răspunsul ei grosolan.
- Facem tot ce putem.
- Şi ce aţi făcut? Că nu văd niciun hoţ prins, darămite vreun cent înapoiat! Până acum nu am auzit decât că au fost trei hoţi şi că aceia m-au prădat! Atât! Nimic altceva!
- Mă bucur că sunteţi cu noutaţile la current, se auzi o voce groasă şi ironică în acelaşi timp, ce părea să o săgeteze până în adâncul trupului.
- Tu cine mai eşti? se întoarse ea înspre direcţia de unde venise vocea.
- Detectiv Kyros Nikolaos. La ordinele dumneavoastră, domnişoară Jasmine Dante, spuse acesta, privind spre ea în timp ce ochii negri îi scânteiară ca a unei feline, gata să îşi prindă prada.

Eu sper ca v-a placut !Dupa parerea mea este un fic extraordinar !