In gradina la miezul noptii

Era miezul noptii si Naomi era in gradina,pe o bancuta singuratica langa un paraias micut,fredonand o melodie pe care i-o canta mama ei cand era mica,plangand in acelasi timp..

In spatele ei aparu Rosse.
-Naomi..ai patit ceva?de ce plangi?

Naomi se opri din cantat..
-Nu..Nu am patit nimic..Ma simt bine.."Cred.."

-Plangeai..deci nu te simteai bine..ce ai patit?

-Imi aminteam de copilarie..Nimic nou..
Spuse ea plecandu-si capul..

-Cateodata amintirile pot fii ami ascutite ca o sabie..spuse acesta iesind din umbra cu ochii catre cer

Naomi isi ridica capul si se uita catre Kiro..
-Ce vrei sa spui?

-Omul nu e niciodata prins in realitatea in care traieste in "aici si acum" e mereu elgat de trecut sau viitor..fara a mai da vro importanta prezentului...prezentul insemnad secunda in care respiri. Cat despre viitor el aduce noutati iar trecutul e cea ce ne face sa inaintam, pentru ca orice trecut e dureros iar in cazul tau amintirile nu iti vor da pace prea curand. Brunetul se opri si privi cerul..era placut

"Frate e asa plictisitor tipua sta.."Gandi fata apoi casca
-Ha..m-am plictisit..

Baiatul tacu cateva minute privind cerul nu para sa o fii auzit pe Rosse

Naomi isi sterse lacrimile..
-Ai dreptate..

Baiatul ii intinse mana intorcandu-si privirea de la ea la cer apoi iar la cer si incele din urma se opri cu fata la luna
-In momente ca asta e bine sa ne amintim aici baiatul isi intoarse privirea catre cer, ca prezentul trebuie trait prin noi si prin ceilalti si mai mult ca trebuie sa ne iertam trecutul dureros si sa mergem mai departe..in cazul tau parinti tai..dar asta depinde de tine..nu pot zice decat wake up si mergi inainte

Naomi se enerva si il prinse de haina..
-Crezi ca o sa ii uit vreodata?Hmm?Crezi?